SA NU UITAM SA II MULTUMIM LUI DUMNEZEU PENTRU GRIJA LUI FATA DE NOI SI PENTRU AJUTORUL LUI.

                                  MULTUMIRE PENTRU                                                                             DUMNEZEU.    

          Rugăciunea neîncetată şi mulţumirea pentru toate au o legătură directă şi cu canonul nostru personal. Omul îşi poate face canonul, atunci când obişnuieşte să se roage neîncetat. Şi rugăciune neîncetată poate să aibă doar cel care îşi face canonul. Dacă doreşte să despartă rugăciunea neîncetată de canon, le va pierde pe amândouă. Abandonează-ţi două zile canonul tău şi vei vedea că nu îţi vei mai aminti nici măcar o dată pe zi să spui „slavă Ţie, Doamne!”. Asta e lege.

Sfântul Antonie cel Mare este realist. Canoanele sale nu sunt o formulă pe care el a găsit-o şi pe care apoi ne-a servit-o şi nouă. Fiecare canon cuprinde ceva unic pentru viaţa monahului, un singur canon dacă este eliminat, se distruge tot întregul. Trebuie, spune el, să ne rugăm neîncetat, dar în acelaşi timp să Îi şi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte ni se întâmplă. Sfântul foloseşte aici coordonarea copulativă, pentru că acestea două, adică rugăciunea neîncetată şimulţumirea, nu se despart una de alta, ci merg împreună. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru cele plăcute, dar mai cu seamă pentru altceva: în viaţa noastră lucrurile nu merg aşa cum le vrem noi. Ne rugăm, de pildă, şi ni se pare că Dumnezeu nu ne ascultă. Cerem să fim sănătoşi, dar boala ni se înrăutăţeşte. Cerem de la Dumnezeu anumite daruri şi El nu ne dă nimic. Lucrurile ne vin tocmai pe dos [faţă de cum am fi dorit].

Cel care nu va învăţa să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate şi mai vârtos pentru cele care îi vin tocmai pe dos [de cum ar dori], nu va înainta nici un milimetru mai departe de acolo de unde l-a născut maica sa. Nu va cunoaşte nici un urcuş. Iar când l-a născut maică-sa era un prunc nevinovat, avea o sfinţenie firească, noi însă acum avem o împietrire [a inimii] şi o cunoaştere care ne învinovăţesc. Trebuie aşadar să învăţăm să îi mulţumim lui Dumnezeu. Când avem gânduri viclene, când fratele nostru ne spune ceva şi în lăuntrul nostru simţim ură, în acel ceas trebuie să Îi mulţumim lui Dumnezeu şi să îi zâmbim fratelui nostru. Dacă nu facem aşa, este cu neputinţă să înaintăm chiar şi un pas mai departe, pentru că toate ni se vor întâmpla tocmai pe dos. Ceilalţi şi diferitele situaţii prin care vom trece ne vor provoca mai cu seamă gânduri (logismoi), ispite, patimi şi greutăţi.

Rugăciunea neîncetată şi mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru toate câte ni se întâmplă sunt premisele vieţii fireşti. Dacă omul nu mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare lucru, nu poate nici să se roage, nici să trăiască viaţa monahicească. Omul trebuie să fie mulţumit cu ceea ce i se întâmplă în mănăstire, fie că îi vine din lumea sa lăuntrică, fie de la fraţi, fie de la duşmani sau de la demoni. Cutare monah, de pildă, are gânduri care îl necăjesc. Nu trebuie să se mâhnească, ci să se bucure şi să îi mulţumească lui Dumnezeu. Demonului trebuie să îi spună: „înapoia mea, satano” şi să îl alunge şi, atunci când nu pleacă, să fie în stare să îi spună: „ne încape pe amândoi patul, dormi cu mine, doar întoarce-te pe partea ailaltă, ca să nu simt duhoarea răsuflării tale”. Atunci demonul va dispărea ca un fulger.

Rugăciunea neîncetată şi mulţumirea pentru toate au o legătură directă şi cu canonul nostru personal. Cu alte cuvinte, omul îşi poate face canonul, atunci când obişnuieşte să se roage neîncetat. Şi rugăciune neîncetată poate să aibă doar cel care îşi face canonul. Dacă doreşte să despartă rugăciunea neîncetată de canon, le va pierde pe amândouă. Acest lucru este fundamental şi trebuie să ni-l amintim. Abandonează-ţi două zile canonul tău şi vei vedea că nu îţi vei mai aminti nici măcar o dată pe zi să spui „slavă Ţie, Doamne!”. Asta e lege. 

Sindrom Budd Chiari 02.10.2018

Buna ziua,   25.11.2018

         Dragii mei prieteni si cititori , continui acest articol publicat in luna Mai  2018 despre chinurile prin care am trecut si trec in acest an din cauza acestei boli foare grea Sindrom Budd Chiari si sper sa pot ajuta si eu persoane care au acesta boala prin relatarile mele.

          In primul articol spuneam ca in luna Februarie 2018 am efectuat operatia DIPS in Germania la spitalul Universitar din Frankfurt in care am avut mare incredere si am crezut ca totul va fi bine, din pacate a fost un esec. In luna Mai 2018 am efectuat primul control la are medicul care m-a operat a inlemnit spunandu-mi ca DIPS-ul este trombozat si ca acum nu stie ce sa faca , ar mai exista si alte manevre chirurgicala pe care le poate face dar sa aleg daca sa ma opereze acum sau peste 2 luni.
In luna Septembrie 2018  cand am efectuat controlul am facut un CT iar DL Dr mi-a spus ca totul este in regula si nu trebuie sa fiu operata .

          Am ajuns acasa , totul a fost bine , m-am simtit bine puteam sa fac orice pana pe data de 2 octombrie cand am intrat in Carmangeria prietenei mele de unde am cumparat cu incredere o bucata de sorici in valoare de  3 lei dupa care un covrig pe care le-am mancat in masina in drum spre casa.
Am ajuns acasa iar dupa circa 20 minute am inceput sa vomit , sa transpir , sa ametesc, si sa tremur necontrolat. Sotul meu vazandu-ma asa a chemat salvarea si am ajuns la renumitul Spital Judetean din Pitesti in jur de ora 17:00 unde am stat la urgente pana la ora 22:00 cand am fost internata la sectia de Gastroenterelogie. Aici am fost tratata cu o nepasare toatala , aveam abdomenul umflat si nu mai puteam respira , tratamentul aplicat fiind clisme si sonde nazo-gastrice , un CT am reusit sa-l fac in a 4 zi dar fara substanta de contrast. Mi-au fost efectuate analize de sange dar nu si de infectie sau sa vada de ce am abdomenul umflat. In a 3-ia noapte nu am mai rezistat de durere si am fost dusa sa efectuez raze abdominale dar aparatul nu a mers si le-am efectuat in sala de angiografie. La ora 2 noaptea au fost chemati 2 chirurgi acestia in prima faza dorind sa ma opereze de ocluzie intestinala.
     Dupa 2 ore in care sotul meu le-a explicat despre ce este vorba si le-a aratat  cele 3 Cd-uri pe care le aveam din Germania  de la CT, nu m-au mai operat.
      In acest timp de 4 zile nu am mancat nimic iar sotul meu incerca cu disperare transferul catre Institutul Fundeni dar nu doreau sa ma accepte , cu ajutorul centrului DSU al Dlui Arafat am reusit sa ajung la Fundeni unde cu greu am fost internata pe sectia de Gastroenterologie.
Aici am stat 2 saptamani in care au depistat in prima zi hemoragie interna, mi s-a administrat antibiotice si albumina umana 7 flacoane de 50 ml din care 4 cumparate de sotul meu, precum si alte medicamente care la finalul externarii au fost trecute in fisa de costuri.
Mi s-a scos 4 litri de lichid cu sange in 2 zile dupa care am fost externata spunandu- mi-se ca nu au ce sa-mi faca.

Am stat 2 saptamani acasa in care sotul meu a gasit o clinica din Viena Wienner Privatklinik care s-a oferit sa ne ajute , clinica unde sunt internata si la aceasta data de 25.11.2018. Aici mi s-au descoperit doua bacterii intrspitalicesti foarte puternice si de 3 saptamani doctorii se lupata cu aceastea. Aceaste bacterii din analize sunt luate din spitalele din Romania.
 In aceasta clinica medicii si-au dat cu adevarat interesul pentru mine mi-au administrat in 4 ore albumina umana cat mi-au administrat cei de la INSTITUTUL CLINIC FUNDENI in doua saptamani plus antibiotic. Mi-au scos de doua ori lichid din burta dupa care am fost operata mi-a fost facuta o operataie DEVAR SUNT ( Mi-a fost pusa o pompa pentru a ma ajuta sa nu mai fac lichid in burta)        Dragi  mei cititori vreau sa va spun ca aici la aceasta clinica am descoperit si ca DIPSUL meu nu a fost montat pe vena care trebuie de cei din Germania.
  Dar acesti medici minunati care s-au ocupat de mine in aceasta clinica WIENER PRIVAT CLINIC mi-au mai dat o sansa si mi-au spus ca dupa 4 luni dupa ce organisml meu si eu ne vom reveni imi pot scoate acel DIPS si imi vor monta ceva ei ca eu sa fiu bine. Aici in aceasta minunata clinica cu un personal minunat am cunoscut mai multi Romani diagnosticati cu diverse boli "TRATATI DUPA URECHIE" de minunatii nostri medicii in frumoasa noastra TARA ROMANIA si ajungand aici medicii se minunau de diagnostic si tratament. Chiar am cunoscut o fata nu ii dau numele oerata la noi in tara la plamani si cand au vazut medicii de aici asa ceva au chemat o echipa mai mare de medici pentru ai face poze si au zis ca nu este posibil asa bataie de joc. Bine inteles ca au tratat fata si a plecat cu bine acasa si sanatoasa.
 Sa va mai spun inca un caz: cand eu am fost internata la SPITALUL JUDETEAN ARGES pe data de 2 octombrie am cunoscut o fata de 39 de ani bolnava de ciroza hepatica avand si virusul C si D. Nu stiu ce tratament a facut aici la SPITALUL JUDETEAN ARGES  in cele din urma find externata.
 La INSTITUTUL CLINIC FUNDENI avea medicul ei care a chemat-o pentru internare si pentru a fi pusa pe lista de transplant hepatic. Fata s-a dus cand a fost chemata dar a fost tinuta o zi intreaga pe hol si cand afara s-a  inserat a fost trimisa acasa DR. motivand ca nu are locuri pantru a o interna urmanad sa revina la sfarsitul lunii noiembrie. Ei bine fata nu a mai apucat sa fie sunata pentru ca a murit.A si am uitat sa va spun ca fata erea singura cu un copil divortata si fara banii.
 Fratilor suntem condamnati la moarte in Tara nostra unde platim TAXE, IMPOZITE SI NE OPRESC O GRAMADA DE BANI LA SANATATE. Ma intreb de ce? Pentru a muri?
 Sa va mai prezint inca doua cazuri: Fiind internata la INSTITUTUL CLINIC FUNDENI am cunoscut doua doamne care ereau internate in acelasi salon cu mine una din Oradea si una din Slatina eu cand m-am internat le-am gasit acolo. Doamna din Oradea sa incep cu dumneaei din spusele medicilor avea infectie la ficat. Au tinut-o 4 zile nemancata ca o opereaza in cele din urma au operato. I-au pus un dren la lobul drept au spus ca este bine ca ficatul inecpe sa isi revina dar ca trebuie sa-i puna un dren si la lobul stang sa-l curete si pe el.
 Doamna se simtea bine avea pofta de mancare merge totul erea bine. Dupa alte 4 zile de stat nemancata au operato si i-au pus si al doilea dren. Ei vreau sa va spun caci dupa a doua operatie starea doamnei s-a inrautatit a inceput sa faca frisoane , i-a scazut hemoglobina , organismul dansei nu mai raspundea la niciun "tratament" , nu mai avea aer.
 In urma unor raze facute la plamani i-au descoperit si apa la plamani. Ca in cele din urma sa ii spuna medicii ca are cancer la stomac. Vorbeau medicii ca ii vor da drumu acasa cu cele doua pungi cu dren pentru ca nu au ce sa ii mai faca.
 Atunci intrebarea mea este ei cand au operato a doua oara nu au vazut ca nu au ce sa ii mai faca ca este in faza terminala? De ce au mai chinuit biata femeie? Si asa au si facut i-au dat drumu acasa cu cele doua furtune bagate in ea.
 La o saptamana am vorbit cu dansa nu erea bine de loc si erea internata la ea la spital.
 Oameni buni ce facem cu acesti medici care fac experimente pe noi?
 Si acum sa va spun cu doamna din Slatina prima oara i-au spus ca are probleme cu fierea apoi cu ficatul o mica infectie apoi ca are cu stomacul pana la urma au decis sa ii puna un stend la ficat dupa cateva zile de stat nemancata. Intr-o zi stand saraca si asteptand sa vina sa o ia la operatie a venit medicul ei chirurg si i-a zis ca poate manca ca o opereaza a doua zi pentru ca mendicul anestezist pleaca la ora 14:00. Bun pune stendul scoate stendul pune-l iar, doua pungi cu dren se gandeste medicul ca trebuie sa faca niste analize si raze la plamani dar trebuie facute la particular ca ei in spital nu au asa ceva.
 Sa tinem cont eream la INSTITUTUL CLINIC FUNDENI face doamna analizele vine rezultatul si spune medicul ca se vede ceva pe plamani dar ca este vechi probabil de la o raceala mai veche. Vine ziua si ii da drumu acasa urmand sa vina la control.
 In tot acest timp medicul analizeaza situatia si o suna pe doamna sa vina la spital ca totusi este ceva la plamani dar sa nu se sperie ca nu este nimic grav. In tot acest timp doamna a ajuns la 39 de kg din regimul lor standard. Se duce doamna cu problema cu plamanul si pana la urma ii spune ficeii sale ca are cancer pancreatic.
 De aici va rog pe voi sa trageti concluzia. De aceea ajungem in tarii straine si ne plangem suferinta si amarul pe paturile spitalelor din incompetenta medicilor nostri care vin la spital stau pana la 12:00 s-au 14:00 si apoi se duc si ei saraci la privat ca nu le ajung salariile si spaga luata de la niste oamenii bolnavi care vai de sufletul lor cat chin este pe ei.
 Va spun din propria mea experienta si pentru a incheia va spun ca pe 18 decembrie eu voi merge la control in Viena si va voi tine la curent cu starea mea de sanatate.
 VA MAI SPUN ASA ROMANIA TREZESTE-TE NU MERITAM SA MURIM, NU MERITAM SA FIM COBAII MEDICILOR SUNTEM TINERI MERITAM SA TRAIM NU SA PUTREZIM.
 Cu stima si respect a voastra MOSCOVICI MARIA DARINA  va pup  si va imbratisez cu drag!